Angiom palpebral: Ce este și cum se tratează?
Angiomul reprezintă o formațiune necanceroasă a vaselor de sânge. Acesta poate apărea oriunde pe corp, în special pe față, piept și spate, sub formă de noduli roșii sau purpurii. De regulă, e inofensiv și tinde să se vindece de la sine, dar e important să fie văzut de un medic mai întâi.
Angiomul apărut la nivelul pleoapei se numește angiom palpebral. Află în continuare:
- Care sunt cauzele și factorii de risc?
- Cum se manifestă?
- Cum se diagnostichează?
- Cum se tratează?
Angiom palpebral: Cauze
Angiomul palpebral e cauzat de o proliferare anormală a vaselor de sânge în pleoapă. Există mai mulți factori care contribuie la dezvoltarea acestuia:
- Factori congenitali: Asta înseamnă că angiomul palpebral e prezent de la naștere și apare din cauza unei anomalii în dezvoltarea vaselor de sânge încă de când fătul e pântecele mamei. Acesta e cel mai frecvent tip de angiom palpebral.
- Factori dobândiți: Există și cazuri în care angiomul apare ca urmare a unor traumatisme, inflamații sau alte afecțiuni care afectează vasele de sânge de la nivelul pleoapelor.
- Factori genetici: Anumite boli genetice te pot face mai susceptibil la a dobândi un angiom palpebral de-a lungul vieții.
Nu există însă o regulă asupra cui se poate confrunta cu o astfel de formațiune. Oricine poate dezvolta un angiom palpebral, în orice moment al vieții. Cu toate acestea, cazurile mai frecvente sunt la:
- Sugari, în general
- Sugarii de rasă caucaziană
- Sugarii născuți prematur
- Femei (spre deosebire de bărbați)
- Adulții de vârstă mijlocie
Angiom palpebral: Simptome
Angiomul palpebral se poate manifesta prin:
- O umflătură roșie sau purpurie la nivelul pleoapei (care poate deveni mai proeminentă)
- Disconfort ușor (angiomul palpebral nu este dureros)
- Dificultăți în mișcarea pleoapei (doar în cazurile extreme în care formațiunea e mare și deja influențează mișcarea normală a pleoapei sau interferează cu vederea clară)
Angiom palpebral: Diagnostic
Diagnosticul se pune în cadrul unei consultații oftalmologice, pe baza examinării fizice și a istoricului medical și familial relatate de pacient.
Specialistul poate solicita și ultrasonografie sau o investigație imagistica cu rezonanță magnetică (IRM). Acestea ar contribui la evaluarea structurii și dimensiunii angiomului palpebral.
Tratament pentru angiomul palpebral
În cele mai multe situații, un singur angiom palpebral mic nu necesită tratament. E probabil ca acesta să dispară de la sine, dar trebuie totuși monitorizat în continuare.
Totuși, unele cazuri pot necesita tratament: dacă angiomul dezvoltă ulcerații, începe să îngreuneze mișcarea pleoapei sau obstrucționează vederea.
Opțiunile de tratament includ:
- Beta-blocantele: Propranololul oral reprezintă prima linie de apărare pentru angioamele care necesită tratament sistemic. Beta-blocante topice – cum ar fi gelul de timolol – pot fi utilizate pentru angioame mici și superficiale.
- Corticosteroizii pot fi injectați în angiom, pentru a stopa creșterea și diminuainflamația.
- Tratamentul cu laser e folosit pentru a reduce dimensiunea formațiunii și pentru a ține sub control vascularizarea anormală. Este preferat datorită eficienței ridicate și impactului minim asupra țesuturilor din jur.
- Intervenție chirurgicală: În situațiile grave sau atunci când apar simptome severe, îndepărtarea chirurgicală a angiomului poate fi necesară pentru a corecta atât aspectul estetic, cât și funcționarea normală a pleoapei.
Majoritatea angioamelor palpebrale sunt inofensive și, în timp, dispar de la sine. Totuși, e important ca acestea să fie monitorizate de un specialist. Dacă ai un astfel de angiom și observi simptome anormale precum schimbări de culoare, sângerare, modificări ale vederii sau dificultăți de alimentație sau respirație, contactează-ți medicul oftalmolog.
În rețeaua de oftalmologie Dr. Holhoș, ai parte de servicii de top, pe mâna celor mai buni profesioniști din țară. Programează-te la o consultație într-una dintre clinicile noastre!
Angiomul reprezintă o formațiune necanceroasă a vaselor de sânge. Acesta poate apărea oriunde pe corp, în special pe față, piept și spate, sub formă de noduli roșii sau purpurii
Eroziunea corneană e o afecțiune oftalmologică dureroasă, la nivelul corneei.
Dacriocistita reprezintă o obstrucție la nivelul canalului lacrimo-nazal, ce provoacă inflamație și infecție. Află cum se tratează.
Iridoclicita e o formă de uvee anterioară și reprezintă inflamarea irisului și a corpului ciliar. Află cum se tratează.
Edemul papilar apare ca urmare a hipertensiunii intracraniene. Netratat la timp, urmările pot fi periculoase. Află mai multe.
Anizocoria e o problemă temporară și inofensivă de cele mai multe ori. Totuși, poate semnala și o leziune sau infecție în organism. Află mai multe.
Pupilele dilatate sunt normale în situații de lumină redusă. Midriaza în schimb, poate semnala o leziune oculară sau o altă problemă mai gravă la nivelul creierului. Află mai multe.
Zona zoster oftalmică e o afecțiune care necesită îngrijire medicală imediată. Află cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament.
Exoftalmia e de cele mai multe ori provocată de boala Graves, o boală tiroidiană. Descoperă și celelalte cauze, și cum se tratează.
Heterocromia nu îți afectează calitatea vieții și e extrem de rară. Află care sunt excepțiile și cauzele ochilor de culori diferite.
Nistagmusul este afecțiunea oftalmologică în care ochii fac mișcări repetitive și necontrolate. Descoperă și alte simptome și opțiuni de tratament.
Discromatopsia, întâlnită și sub denumirea de discromatie, este un termen general care se referă la diverse tulburări ale vederii caracterizate prin deficiența în percepția culorilor.
„Musculițele zburătoare” sunt, de cele mai multe ori, inofensive și reprezintă o etapă normală în procesul de îmbătrânire. Află care sunt cauzele și cum poți diminua simptomele.
Alergiile oculare apar ca reacție a organismului la un alergen, provocând inflamație și mâncărimi la nivelul ochilor. Cele mai frecvente alergii oculare sunt cele sezoniere.
Migrena oftalmică e cel mai des întâlnită la vârsta de 40 de ani. Se manifestă prin tulburări de vedere și chiar orbire temporară.
Keratita, cunoscută și sub numele de „ulcer cornean”, reprezintă o inflamație la nivelul corneei. Depistată la timp, afecțiunea oftalmologică e ușor de tratat și se vindecă rapid.
Diplopia e boala oftalmologică în care vezi două imagini ale aceluiași lucru. Afecțiunea poate afecta pe oricine, dar e mai des întâlnită după 60 de ani.
Xantelasma provine din familia xantoamelor și reprezintă depuneri de grăsime în celulele din pielea de la nivelul ochilor. E vizibilă prin umflături galbene, inofensive.
Daltoniștii percep culorile într-un mod diferit față de majoritatea oamenilor. De cele mai multe ori, această afecțiune oftalmologică face dificilă distingerea între anumite culori.
Epifora este o afecțiune oftalmologică ce se manifestă prin lăcrimarea excesivă a ochilor. De cele mai multe ori, nu este gravă și dispare de la sine. Totuși, dacă te confrunți cu asta și problema persistă, îți recomandăm să te programezi la un consult oftalmologic. Tratamentul poate fi diferit, în funcție de cauza epiforei.
Dacă observi o pată galbenă pe albul ochiului, cel mai probabil, te confrunți cu pinguecula. Afecțiunea oftalmologică nu este gravă, dar simptomele pot fi inconfortabile. Află cum se tratează pinguecula și, mai important, cum ai putea s-o previi.
Entropionul este afecțiunea oftalmologică prin care pleoapa ochiului se rotește în interior. E diferită de ectropion, unde pleoapa se întoarce în exterior. Cel mai des apare la persoanele în vârstă și, de obicei, afectează doar pleoapa inferioară.
E posibil ca și tu să te confrunți cu toxoplasmoză oculară, fără să știi. Această afecțiune a retinei e extrem de întâlnită în secolul nostru și se manifestă prin disconfort la nivelul ochilor și vedere în ceață.
Ectropionul este afecțiunea oftalmologică în care pleoapa și genele se îndepărtează de cornee, și se reorientează spre exterior.
Una dintre cele mai frecvente tipuri de cefalee e cea de origine oculară. Aceasta apare ca urmare a unei afecțiuni oftalmologice.
Blefarita e afecțiunea oftalmologică ce se manifestă prin inflamarea pleoapelor. La baza acestora, pacientul observă mici cruste, formate din particule de ulei solidificate sau din bacterii care se strâng în pliul din colțul ochiului.
Uveita este afecțiunea oftalmologică de la nivelul tractului uveal, care se manifestă prin modificări de vedere și dureri oculare.
Printre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, se numără și orjeletul. Acesta e cunoscut în termeni populari mai degrabă sub numele de „ulcior” și reprezintă o infecție la nivelul pleoapelor.
Pleoapa căzută e cunoscută în termeni medicali sub numele de „ptoză palpebrală”. Aceasta se manifestă prin îngustarea fantei vizuale a unuia sau ambilor ochi, creând un disconfort estetic și funcțional.
Ambliopia este o problemă de vedere, cunoscută în termeni populari sub numele de „ochi leneș”. Această afecțiune poate apărea la un singur ochi sau la amândoi, iar studiile arată că aproximativ 3% din populație suferă de această boală oftalmologică.
Senzația de „ochi uscați” sau „ochi obosiți” se găsește, în termeni medicali, sub numele de „keratoconjunctivită uscată” sau „xeroftalmie”, și se referă la o disfuncție a filmului lacrimal.
Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix.
Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice. Aceasta se poate întâlni atât la adulți, cât și la copii sau bebeluși.
Șalazionul se manifestă prin inflamarea pleoapei superioare sau inferioare. E una dintre afecțiunile oftalmologice frecvent întâlnite, și apare în momentul în care secreția glandelor sebacee de la nivelul ochiului e blocată. Șalazionul mai poate fi întâlnit și sub numele de „chalazion”.
Degenerescența maculară presupune deteriorarea maculei și, implicit, a calității vederii centrale. Această boală nu afectează și vederea periferică, deci nu poate duce la orbire completă.
Hipermetropia afectează capacitatea de a vedea obiectele din apropiere. Este posibil să puteți vedea clar obiectele îndepărtate, dar obiectele mai apropiate, chiar cuvintele dintr-o carte, de obicei sunt nefocalizate. Hipermetropia se manifestă atunci când ochiul nu focalizează în mod corespunzător lumina pe retină (stratul sensibil la lumină din partea din spate a ochiului).
Miopia este o afecțiune care se încadrează în categoria viciilor de refracție (alături de astigmatism și hipermetropie). În termeni comuni, miopia se manifestă prin vedere încețoșată la distanță, în timp ce la apropiere nu există probleme.
Asigmatismul, la fel ca miopia și hipermetropia reprezintă un viciu de refracție. În termeni generali, afecțiunea se manifestă prin viziune blurată, neclară, indiferent de distanța la care se află obiectele, suprafețele.
Presbiopia este o afecțiune legată de vârstă, care este caracterizată de scăderea vederii la apropiere. Apare de obicei în jurul vârstei de 40 de ani.
Cataracta este o afecțiune oftalmologică, frecventă, ce determină scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței cristalinului. Studiile arată că aproximativ 50% din populație își pierde vederea din cauza acestei afecțiuni.
Cataracta este o afecțiune a ochilor destul de frecventă, care determină o scădere progresiva a vederii cauzată de pierderea transparenței cristalinului.
Retinopatia diabetică este o complicație a diabetului care se manifestă la nivelul ochilor, cauzată de niveluri ridicate de zahăr din sânge si de deteriorarea vaselor de sânge ale țesutului sensibil la lumină aflat în spatele ochiului (retină).
Retina este stratul fotosensibil aflat în profunzimea globului ocular, căptușindu-l pe interior în partea posterioară. Este o bucată de țesut neuronal, care creează o imagine bidimensională focalizată ce este transpusă într-un impuls electric neuronal ce traduce imaginea pentru a crea percepția vizuală.
Membrana epiretiniană este o afecțiune a zonei de interfață dintre partea posterioară a vitrosului și zona centrală a retinei, macula.
Corpul vitros se situează în centrul globului ocular, între cristalin și retină, și apare sub formă de „gel”. Un vitros sănătos este complet transparent permițând luminii să ajungă la retină fără probleme, obținându-se astfel o vedere clară.
Glaucomul este o afecțiune oculară cronică bilaterală caracterizată prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier.
Keratoconus este o boală degenerativă care se manifestă prin deformarea și subțierea progresivă a corneei. Apare de obicei în adolescență, afectează atât bărbații cât și femeile, și progresează până la maturitate.