Ce este glaucomul?
Glaucomul este o afecțiune oculară cronică bilaterală caracterizată prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier.
Glaucomul se asociază, de cele mai multe ori, cu o presiune crescută în ochi. Tensiunea lichidului intraocular reprezintă balanța între producția și drenarea acestuia. Umoarea apoasă este un lichid transparent produs în permanență de către corpul ciliar, care asigură aportul necesar de oxigen și substanțe nutritive cristalinului, corneei și irisului și este drenată în sistemul venos. Presiunea intraoculară normală este esențială pentru funcțiile optice ale ochiului, dar valorile crescute ale acesteia pot determina leziuni ireversibile la nivelul celulelor ce alcătuiesc nervul optic. Din punct de vedere statistic, sunt considerate normale valori ale presiunii între 9-21 (interval în care nivelul de tensiune oculară nu reprezintă un pericol).
Ce simptome ai în caz de glaucom?
Glaucomul nu cauzează de obicei niciun simptom. Tinde să se dezvolte lent pe parcursul a mulți ani și afectează mai întâi vederea periferică (marginile vederii). Din acest motiv, mulți oameni nu-și dau seama că au glaucom și adesea este diagnosticat numai în timpul unui consult oftalmologic de rutină. Dacă observați simptome, acestea pot include:
- observarea de halouri în jurul punctelor luminoase
- pierderea vederii
- ochi roșii
- durere oculară
- îngustarea câmpului vizual (vedere în tunel)
Ambii ochi sunt de obicei afectați, deși poate fi mai grav doar la un ochi. Ocazional, glaucomul se poate dezvolta brusc și poate provoca:
- dureri intense de ochi
- greață și vărsături
- un ochi roșu
- durere de cap
- sensibilitate în jurul ochilor
- halouri în jurul luminilor
- vedere neclară
Pentru că pierderea vederii cauzată de glaucom este ireversibilă, indiferent de stadiul bolii, este foarte important controlul oftalmologic complet regulat, care include măsurarea presiunii intraoculare, astfel încât diagnosticul să fie pus în fazele incipiente ale bolii și medicul să poată recomandă o schemă de tratament adecvată.
Care sunt factorii de risc pentru glaucom?
Glaucomul poate apărea din mai multe motive. Majoritatea cazurilor sunt cauzate de o creștere a presiunii la nivelul ochiului atunci când lichidul nu este în măsură să se scurgă corect. Această creștere a presiunii dăunează apoi nervului care leagă ochiul de creier (nervul optic). De multe ori nu este clar de ce se întâmplă acest lucru, deși anumite lucruri pot crește riscul, inclusiv:
- vârsta – peste 60 de ani glaucomul devine mai frecvent
- istoricul familiei dvs. – este mai probabil să dezvoltați glaucom dacă aveți un părinte sau un frate cu această afecțiune
- alte afecțiuni medicale – cum ar fi miopia, miopia și diabetul
- existența unor afecțiuni cronice precum diabetul, bolile cardiovasculare
- hipertensiunea sau hipotensiunea arterială
- corneea mai subțire în centru
- miopia severă sau hipermetropia
- traumele suferite la unul sau la ambii ochi, inclusiv anumite intervenții chirurgicale
- folosirea timp îndelungat a unor medicamente pe bază de corticosteroizi, în special picături de ochi
Cum poate fi prevenită apariția glaucomului?
Nu este foarte clar dacă se poate face ceva pentru prevenirea glaucomului, dar efectuarea de consultații oftalmologice regulate asigură un grad ridicat de prevenție, iar glaucomul poate fi diagnosticat timpuriu. Alte recomandări sunt:
- Purtarea de ochelari de protecție atunci când lucrați într-un mediu care vă pune vederea în pericol
- Consult oftalmologic regulat
- Respectarea indicațiilor medicului oftalmolog și a tratamentelor oftalmologice prescrise
- Un stil de viață activ și sănătos
- Aveți în vedere factorii genetici de risc
Ce tipuri de glaucom există?
Glaucomul cu unghi deschis – cea mai întâlnită formă a bolii, iar simptomele nu apar decât în momentul pierderii vederii. Cauza principală ar putea să fie creșterea presiunii intraoculare, care va afecta nervul optic.
Glaucomul cu unghi închis – această formă a bolii apare în momentul în care unghiul format de iris și de cornee formează un blocaj, iar umoarea apoasă nu mai poate circula în mod corespunzător. Boala se poate dezvolta brusc sau în timp. Formele acute reprezintă o urgență medicală, deoarece netratate la timp pot duce la orbire într-un ritm accelerat.
Glaucomul cu tensiune normală – în acest caz, nervul optic se degradează chiar daca presiunea intraoculară este normală. Cauzele nu sunt clar definite, însă s-au descoperit o serie de legături care vizează factorul genetic și moștenirea ereditară.
Glaucomul pigmentar – această formă apare atunci când pigmentul din iris se desprinde și blochează canalul de drenaj ocular. Simptomele care te pot duce cu gândul la această afecțiune sunt: vederea încețoșată și halouri în jurul zonelor luminate.
Glaucomul la copii – este posibil ca afecțiunea să fie prezentă la copii, încă din primele zile de viață. De asemenea, se poate dezvolta în timp, din pricina blocării canalului de drenaj pentru nervul optic.
Ce metode de tratament există pentru glaucom?
Afectarea cauzată de glaucom nu este reversibilă. Dar tratamentul și controalele regulate pot ajuta la încetinirea sau prevenirea pierderii vederii, mai ales dacă depistați boala în stadiile incipiente.
Glaucomul este tratat prin scăderea presiunii ochilor (presiune intraoculară). În funcție de cazul dvs., opțiunile pot include picături pentru ochi, medicamente orale, tratament cu laser, intervenții chirurgicale sau o combinație a acestora.
Tratamentul medicamentos cu picături
Tratamentul pentru glaucom începe adesea cu picături pentru ochi. Acestea pot ajuta la scăderea presiunii oculare prin îmbunătățirea modului în care se scurge lichidul din ochi sau prin scăderea cantității de lichid pe care o produce ochiul. În funcție de cât de mică trebuie să fie presiunea ochilor, este posibil să fie necesară ajustarea dozajului.
Medicamente orale
Dacă picăturile oculare singure nu scad presiunea ochilor la nivelul dorit, medicul vă poate prescrie și un medicament oral, de obicei un inhibitor al anhidrazei carbonice. Efectele secundare posibile includ urinare frecventă, furnicături la degete și degetele de la picioare, depresie, stomac deranjat și pietre la rinichi.
Chirurgie și alte terapii
Următoarele tehnici sunt menite să îmbunătățească drenajul fluidului în ochi, reducând astfel presiunea:
- Terapia cu laser. Trabeculoplastia cu laser este o opțiune dacă aveți glaucom cu unghi deschis. Se face în clinicile noastre. Medicul folosește un mic fascicul laser pentru a deschide canale înfundate în rețeaua trabeculară. Poate dura câteva săptămâni până când efectul complet al acestei proceduri devine evident.
- Chirurgie de filtrare. Cu o procedură chirurgicală numită trabeculectomie, chirurgul creează o deschidere în albul ochiului (sclera) și îndepărtează o parte din rețeaua trabeculară.
- Tuburi de drenaj. În această procedură, chirurgul introduce un șunt mic de tub în ochi pentru a scurge excesul de lichid pentru a reduce presiunea ochilor.
- Chirurgie minimă invazivă a glaucomului. Medicul vă poate sugera o procedură MIGS pentru a vă reduce presiunea ochilor. Aceste proceduri necesită, în general, mai puține îngrijiri postoperatorii imediate și prezintă un risc mai mic decât trabeculectomia sau instalarea unui dispozitiv de drenaj.
Tratarea glaucomului acut cu unghi închis
Glaucomul acut cu unghi închis este o urgență medicală, poate evolua rapid în atac de glaucom. Dacă sunteți diagnosticat cu această afecțiune, veți avea nevoie de tratament urgent pentru a reduce presiunea din ochi. Acest lucru va necesita, în general, atât medicamente, cât și laser sau alte proceduri chirurgicale.
Este posibil să aveți nevoie de o procedură numită iridotomie periferică cu laser, în care medicul creează o mică deschidere în irisul dvs. cu ajutorul unui laser. Acest lucru permite fluidului (umorului apos) să curgă prin el, ameliorând presiunea ochilor.
Angiomul reprezintă o formațiune necanceroasă a vaselor de sânge. Acesta poate apărea oriunde pe corp, în special pe față, piept și spate, sub formă de noduli roșii sau purpurii
Eroziunea corneană e o afecțiune oftalmologică dureroasă, la nivelul corneei.
Dacriocistita reprezintă o obstrucție la nivelul canalului lacrimo-nazal, ce provoacă inflamație și infecție. Află cum se tratează.
Iridoclicita e o formă de uvee anterioară și reprezintă inflamarea irisului și a corpului ciliar. Află cum se tratează.
Edemul papilar apare ca urmare a hipertensiunii intracraniene. Netratat la timp, urmările pot fi periculoase. Află mai multe.
Anizocoria e o problemă temporară și inofensivă de cele mai multe ori. Totuși, poate semnala și o leziune sau infecție în organism. Află mai multe.
Pupilele dilatate sunt normale în situații de lumină redusă. Midriaza în schimb, poate semnala o leziune oculară sau o altă problemă mai gravă la nivelul creierului. Află mai multe.
Zona zoster oftalmică e o afecțiune care necesită îngrijire medicală imediată. Află cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament.
Exoftalmia e de cele mai multe ori provocată de boala Graves, o boală tiroidiană. Descoperă și celelalte cauze, și cum se tratează.
Heterocromia nu îți afectează calitatea vieții și e extrem de rară. Află care sunt excepțiile și cauzele ochilor de culori diferite.
Nistagmusul este afecțiunea oftalmologică în care ochii fac mișcări repetitive și necontrolate. Descoperă și alte simptome și opțiuni de tratament.
Discromatopsia, întâlnită și sub denumirea de discromatie, este un termen general care se referă la diverse tulburări ale vederii caracterizate prin deficiența în percepția culorilor.
„Musculițele zburătoare” sunt, de cele mai multe ori, inofensive și reprezintă o etapă normală în procesul de îmbătrânire. Află care sunt cauzele și cum poți diminua simptomele.
Alergiile oculare apar ca reacție a organismului la un alergen, provocând inflamație și mâncărimi la nivelul ochilor. Cele mai frecvente alergii oculare sunt cele sezoniere.
Migrena oftalmică e cel mai des întâlnită la vârsta de 40 de ani. Se manifestă prin tulburări de vedere și chiar orbire temporară.
Keratita, cunoscută și sub numele de „ulcer cornean”, reprezintă o inflamație la nivelul corneei. Depistată la timp, afecțiunea oftalmologică e ușor de tratat și se vindecă rapid.
Diplopia e boala oftalmologică în care vezi două imagini ale aceluiași lucru. Afecțiunea poate afecta pe oricine, dar e mai des întâlnită după 60 de ani.
Xantelasma provine din familia xantoamelor și reprezintă depuneri de grăsime în celulele din pielea de la nivelul ochilor. E vizibilă prin umflături galbene, inofensive.
Daltoniștii percep culorile într-un mod diferit față de majoritatea oamenilor. De cele mai multe ori, această afecțiune oftalmologică face dificilă distingerea între anumite culori.
Epifora este o afecțiune oftalmologică ce se manifestă prin lăcrimarea excesivă a ochilor. De cele mai multe ori, nu este gravă și dispare de la sine. Totuși, dacă te confrunți cu asta și problema persistă, îți recomandăm să te programezi la un consult oftalmologic. Tratamentul poate fi diferit, în funcție de cauza epiforei.
Dacă observi o pată galbenă pe albul ochiului, cel mai probabil, te confrunți cu pinguecula. Afecțiunea oftalmologică nu este gravă, dar simptomele pot fi inconfortabile. Află cum se tratează pinguecula și, mai important, cum ai putea s-o previi.
Entropionul este afecțiunea oftalmologică prin care pleoapa ochiului se rotește în interior. E diferită de ectropion, unde pleoapa se întoarce în exterior. Cel mai des apare la persoanele în vârstă și, de obicei, afectează doar pleoapa inferioară.
E posibil ca și tu să te confrunți cu toxoplasmoză oculară, fără să știi. Această afecțiune a retinei e extrem de întâlnită în secolul nostru și se manifestă prin disconfort la nivelul ochilor și vedere în ceață.
Ectropionul este afecțiunea oftalmologică în care pleoapa și genele se îndepărtează de cornee, și se reorientează spre exterior.
Una dintre cele mai frecvente tipuri de cefalee e cea de origine oculară. Aceasta apare ca urmare a unei afecțiuni oftalmologice.
Blefarita e afecțiunea oftalmologică ce se manifestă prin inflamarea pleoapelor. La baza acestora, pacientul observă mici cruste, formate din particule de ulei solidificate sau din bacterii care se strâng în pliul din colțul ochiului.
Uveita este afecțiunea oftalmologică de la nivelul tractului uveal, care se manifestă prin modificări de vedere și dureri oculare.
Printre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, se numără și orjeletul. Acesta e cunoscut în termeni populari mai degrabă sub numele de „ulcior” și reprezintă o infecție la nivelul pleoapelor.
Pleoapa căzută e cunoscută în termeni medicali sub numele de „ptoză palpebrală”. Aceasta se manifestă prin îngustarea fantei vizuale a unuia sau ambilor ochi, creând un disconfort estetic și funcțional.
Ambliopia este o problemă de vedere, cunoscută în termeni populari sub numele de „ochi leneș”. Această afecțiune poate apărea la un singur ochi sau la amândoi, iar studiile arată că aproximativ 3% din populație suferă de această boală oftalmologică.
Senzația de „ochi uscați” sau „ochi obosiți” se găsește, în termeni medicali, sub numele de „keratoconjunctivită uscată” sau „xeroftalmie”, și se referă la o disfuncție a filmului lacrimal.
Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix.
Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice. Aceasta se poate întâlni atât la adulți, cât și la copii sau bebeluși.
Șalazionul se manifestă prin inflamarea pleoapei superioare sau inferioare. E una dintre afecțiunile oftalmologice frecvent întâlnite, și apare în momentul în care secreția glandelor sebacee de la nivelul ochiului e blocată. Șalazionul mai poate fi întâlnit și sub numele de „chalazion”.
Degenerescența maculară presupune deteriorarea maculei și, implicit, a calității vederii centrale. Această boală nu afectează și vederea periferică, deci nu poate duce la orbire completă.
Hipermetropia afectează capacitatea de a vedea obiectele din apropiere. Este posibil să puteți vedea clar obiectele îndepărtate, dar obiectele mai apropiate, chiar cuvintele dintr-o carte, de obicei sunt nefocalizate. Hipermetropia se manifestă atunci când ochiul nu focalizează în mod corespunzător lumina pe retină (stratul sensibil la lumină din partea din spate a ochiului).
Miopia este o afecțiune care se încadrează în categoria viciilor de refracție (alături de astigmatism și hipermetropie). În termeni comuni, miopia se manifestă prin vedere încețoșată la distanță, în timp ce la apropiere nu există probleme.
Asigmatismul, la fel ca miopia și hipermetropia reprezintă un viciu de refracție. În termeni generali, afecțiunea se manifestă prin viziune blurată, neclară, indiferent de distanța la care se află obiectele, suprafețele.
Presbiopia este o afecțiune legată de vârstă, care este caracterizată de scăderea vederii la apropiere. Apare de obicei în jurul vârstei de 40 de ani.
Cataracta este o afecțiune oftalmologică, frecventă, ce determină scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței cristalinului. Studiile arată că aproximativ 50% din populație își pierde vederea din cauza acestei afecțiuni.
Cataracta este o afecțiune a ochilor destul de frecventă, care determină o scădere progresiva a vederii cauzată de pierderea transparenței cristalinului.
Retinopatia diabetică este o complicație a diabetului care se manifestă la nivelul ochilor, cauzată de niveluri ridicate de zahăr din sânge si de deteriorarea vaselor de sânge ale țesutului sensibil la lumină aflat în spatele ochiului (retină).
Retina este stratul fotosensibil aflat în profunzimea globului ocular, căptușindu-l pe interior în partea posterioară. Este o bucată de țesut neuronal, care creează o imagine bidimensională focalizată ce este transpusă într-un impuls electric neuronal ce traduce imaginea pentru a crea percepția vizuală.
Membrana epiretiniană este o afecțiune a zonei de interfață dintre partea posterioară a vitrosului și zona centrală a retinei, macula.
Corpul vitros se situează în centrul globului ocular, între cristalin și retină, și apare sub formă de „gel”. Un vitros sănătos este complet transparent permițând luminii să ajungă la retină fără probleme, obținându-se astfel o vedere clară.
Glaucomul este o afecțiune oculară cronică bilaterală caracterizată prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier.
Keratoconus este o boală degenerativă care se manifestă prin deformarea și subțierea progresivă a corneei. Apare de obicei în adolescență, afectează atât bărbații cât și femeile, și progresează până la maturitate.