Ce este presbiopia?
Presbiopia este o afecțiune legată de vârstă, care este caracterizată de scăderea vederii la apropiere. Apare de obicei în jurul vârstei de 40 de ani. Motivul este acela că ochiul își pierde elasticitatea, și determină scăderea puterii de acomodație a ochiului. Acest lucru face dificilă vederea la apropiere (citit, scris, telefon etc).
Presbiopia nu poate fi evitată. Toate persoanele ajung în acest punct, de unde vederea începe să scadă. Vârsta efectivă diferă de la caz la caz, în funcție de factori genetici, alimentație, stil de viață, etc. Totuși, toate persoanele vor avea la un moment dat nevoie de ochelari pentru apropiere.
Puterea dioptrică a cristalinului depinde de elasticitatea acestuia. Practic, cristalinul își modifică forma în funcție de distanța la care privim. Odată cu înaintarea în vârstă, această elasticitate scade, deci și capacitatea cristalinului de a-și modifica puterea dioptrică. Vederea la distanță se poate să nu aibă deloc de suferit în prima fază, fiind afectată doar vederea la apropiere. La unii pacienți, presbiopia devine atât de avansată încât afectează și vederea la distanță și constată că, pentru prima dată în viață, trebuie să poarte ochelari pentru a-și corecta vederea la distanță, de exemplu atunci când conduc mașina.
Termenul „presbiopie” vine din limba latină, însemnând „ochi bătrân”.
Ce simptome aveți în caz de presbiopie?
Primul simptom și cel mai clar pentru presbiopie, odată ce ați depășit vârsta de 40 ani, este nevoia de a îndepărta obiectele ținute aproape, pentru a vedea bine (carte, telefon, lucru manual, etc).
Dar sunt și alte simptome care pot indica apariția presbiopiei, cum ar fi:
- dificultăți de citire a literelor mici, cum ar fi pe telefon, în ziare sau reviste
- dificultate în menținerea focalizării clare la citire
- ochi obosiți și încordați la citirea pe perioade lungi
- durere de cap după o perioadă de concentrare vizuală pe obiecte aproape
Presbiopia este văzută ca un semn al îmbătrânirii, mulți pacienți fiind reticenți în a recunoaște că văd cu dificultate. Totuși, este recomandat ca de la primele semne, să vă prezentați la medicul oftalmolog pentru consult.
Care sunt factorii de risc pentru a dezvolta presbiopie?
Înaintarea în vârstă este cauza principală a presbiopiei. Gradul de afectare și evoluția presbiopiei depind exclusiv de fiecare pacient în parte, de rapiditatea cu care cristalinul propriu își pierde din elasticitate. Factorii genetici, alimentația, starea generală de sănătate și existenta altor afecțiuni sistemice sau oftalmologice pot influența evoluția presbiopiei, dar într-un grad mai redus decât în cazul altor afecțiuni oftalmologice. În general, persoanele care trăiesc și lucrează în medii cu grad redus de iluminare vor necesita mai devreme ochelari de vedere decât cei care lucrează în aer liber și în condiții de lumină bună.
Cum poate fi prevenită presbiopia?
Presbiopia nu poate fi prevenită, însă puteți înlătura efectele acesteia mai devreme, prin diagnostic timpuriu și corecție prin ochelari sau chirurgical.
Ce metode de tratament exista pentru presbiopie?
Există mai multe metode pentru tratarea presbiopiei, cea mai utilizată fiind purtarea ochelarilor de vedere cu dioptrii pentru apropiere. Există însă și variante chirurgicale, cum ar fi operația cu implant de cristalin sau operația laser Presbyond, unică în lume și singura operație laser dedicată presbiopiei.
Presbyond
Operația Presbyond Laser Blended Vision presupune operarea diferențiată a ochilor. Este o tehnologie dezvoltată de către medicul Dan Reinstein, specialist în operații laser refractive, din UK.
Presbyond folosește laserul Excimer, pentru a modela corneea. Ochii sunt operați diferențiat, pentru a vedea bine la distanțe diferite, unul la apropiere (ochiul dominant), celălalt la depărtare și intermediar (ochiul nedominant), iar prin suprapunere, pacientul va vedea bine la toate distanțele.
Este important să rețineți că PRESBYOND abordează simptomele presbiopiei (adică probleme de vedere asupra obiectelor apropiate) și nu cauza (adică procesul natural de îmbătrânire a cristalinului din ochi). Prin urmare, puteți încetini efectele îmbătrânirii ochilor, dar nu le puteți opri complet.
PRESBYOND Laser oferă un pas intermediar sigur și eficient pentru pacienții cu presbiopie. Mai mult, datele din studii sugerează că acuitatea vizuală (șansa de a vedea 20/20 la distanță) după PRESBYOND (99%) este mai bună decât după înlocuirea cristalinului (90,9%).
Procedura este nedureroasă, deși uneori se poate observa o senzație de presiune asupra ochilor. De obicei durează 5-10 minute pentru fiecare ochi și aproximativ 30 de minute pentru întreaga procedură.
Tratamentul cu Presbyond laser este recomandat persoanelor cu vârsta peste 40 ani, care suferă de presbiopie, pentru care operația clasică cu laser nu mai este recomandată.
Operația cu implant de cristalin
Presbiopia poate fi eliminată și cu ajutorul operației de înlocuire cristalin.
Operația de înlocuire cristalin în scop refractiv, este o opțiune mai bună pentru persoanele cu presbiopie.
Înlocuirea cristalinului în scop refractiv (RLE) înlocuiește cristalinul ochiului cu unul intraocular artificial, pentru a corecta eroarea de refracție și pentru a obține focalizarea mai clară, reducându-vă nevoia de a purta ochelari de lectură sau bifocali.
Pentru pacienții cu presbiopie sunt recomandate cristalinele bifocale sau trifocale.
Cristaline bifocale. Un obiectiv bifocal oferă o viziune clară la 2 distanțe. Au corecție bifocală încorporată, oferind o viziune clară la distanță atunci când ochiul privește direct în față, permițând în același timp claritatea obiectelor din apropiere. Varianteșe EDOF oferă o vedere chiar mai bună la distanță, oferind o mai bună independență față de ochelari.
Multifocale. Aceste cristaline sunt cele mai avansate și performante, oferind independență completă față de ochelari. Oferă o vedere bună la apropiere, distanță, dar și intermediar, eliminând astfel complet nevoia de ochelari. Este alegerea de primă intenție a pacienților care doresc îndepărtarea dioptriilor pentru a scăpa de ochelari.
Cristalinele sunt personalizate pentru fiecare ochi în parte, în funcție de parametri fiecăruia și dioptrii.
Ochelari și lentile de contact
Prescrierea de ochelari de vedere – soluția cea mai la indemană pentru corectarea vederii rămâne, în continuare, purtarea unei perechi de ochelari. Lentilele sunt prescrise de către specialist, în urma unui control. Dezavantajul acestei opțiuni este necesitatea de a purta permanent ochelari și imposibilitatea de a desfășura o serie de activități.
Lentilele de contact – opțiunea este eficientă mai ales în cazul în care nu se mai dorește purtarea de ochelari din rațiuni pur estetice. În acest caz, este important modul în care se aplică lentilele, dar și cum sunt păstrate, peste noapte, într-un mediu steril, folosind o soluție specifică.
Angiomul reprezintă o formațiune necanceroasă a vaselor de sânge. Acesta poate apărea oriunde pe corp, în special pe față, piept și spate, sub formă de noduli roșii sau purpurii
Eroziunea corneană e o afecțiune oftalmologică dureroasă, la nivelul corneei.
Dacriocistita reprezintă o obstrucție la nivelul canalului lacrimo-nazal, ce provoacă inflamație și infecție. Află cum se tratează.
Iridoclicita e o formă de uvee anterioară și reprezintă inflamarea irisului și a corpului ciliar. Află cum se tratează.
Edemul papilar apare ca urmare a hipertensiunii intracraniene. Netratat la timp, urmările pot fi periculoase. Află mai multe.
Anizocoria e o problemă temporară și inofensivă de cele mai multe ori. Totuși, poate semnala și o leziune sau infecție în organism. Află mai multe.
Pupilele dilatate sunt normale în situații de lumină redusă. Midriaza în schimb, poate semnala o leziune oculară sau o altă problemă mai gravă la nivelul creierului. Află mai multe.
Zona zoster oftalmică e o afecțiune care necesită îngrijire medicală imediată. Află cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament.
Exoftalmia e de cele mai multe ori provocată de boala Graves, o boală tiroidiană. Descoperă și celelalte cauze, și cum se tratează.
Heterocromia nu îți afectează calitatea vieții și e extrem de rară. Află care sunt excepțiile și cauzele ochilor de culori diferite.
Nistagmusul este afecțiunea oftalmologică în care ochii fac mișcări repetitive și necontrolate. Descoperă și alte simptome și opțiuni de tratament.
Discromatopsia, întâlnită și sub denumirea de discromatie, este un termen general care se referă la diverse tulburări ale vederii caracterizate prin deficiența în percepția culorilor.
„Musculițele zburătoare” sunt, de cele mai multe ori, inofensive și reprezintă o etapă normală în procesul de îmbătrânire. Află care sunt cauzele și cum poți diminua simptomele.
Alergiile oculare apar ca reacție a organismului la un alergen, provocând inflamație și mâncărimi la nivelul ochilor. Cele mai frecvente alergii oculare sunt cele sezoniere.
Migrena oftalmică e cel mai des întâlnită la vârsta de 40 de ani. Se manifestă prin tulburări de vedere și chiar orbire temporară.
Keratita, cunoscută și sub numele de „ulcer cornean”, reprezintă o inflamație la nivelul corneei. Depistată la timp, afecțiunea oftalmologică e ușor de tratat și se vindecă rapid.
Diplopia e boala oftalmologică în care vezi două imagini ale aceluiași lucru. Afecțiunea poate afecta pe oricine, dar e mai des întâlnită după 60 de ani.
Xantelasma provine din familia xantoamelor și reprezintă depuneri de grăsime în celulele din pielea de la nivelul ochilor. E vizibilă prin umflături galbene, inofensive.
Daltoniștii percep culorile într-un mod diferit față de majoritatea oamenilor. De cele mai multe ori, această afecțiune oftalmologică face dificilă distingerea între anumite culori.
Epifora este o afecțiune oftalmologică ce se manifestă prin lăcrimarea excesivă a ochilor. De cele mai multe ori, nu este gravă și dispare de la sine. Totuși, dacă te confrunți cu asta și problema persistă, îți recomandăm să te programezi la un consult oftalmologic. Tratamentul poate fi diferit, în funcție de cauza epiforei.
Dacă observi o pată galbenă pe albul ochiului, cel mai probabil, te confrunți cu pinguecula. Afecțiunea oftalmologică nu este gravă, dar simptomele pot fi inconfortabile. Află cum se tratează pinguecula și, mai important, cum ai putea s-o previi.
Entropionul este afecțiunea oftalmologică prin care pleoapa ochiului se rotește în interior. E diferită de ectropion, unde pleoapa se întoarce în exterior. Cel mai des apare la persoanele în vârstă și, de obicei, afectează doar pleoapa inferioară.
E posibil ca și tu să te confrunți cu toxoplasmoză oculară, fără să știi. Această afecțiune a retinei e extrem de întâlnită în secolul nostru și se manifestă prin disconfort la nivelul ochilor și vedere în ceață.
Ectropionul este afecțiunea oftalmologică în care pleoapa și genele se îndepărtează de cornee, și se reorientează spre exterior.
Una dintre cele mai frecvente tipuri de cefalee e cea de origine oculară. Aceasta apare ca urmare a unei afecțiuni oftalmologice.
Blefarita e afecțiunea oftalmologică ce se manifestă prin inflamarea pleoapelor. La baza acestora, pacientul observă mici cruste, formate din particule de ulei solidificate sau din bacterii care se strâng în pliul din colțul ochiului.
Uveita este afecțiunea oftalmologică de la nivelul tractului uveal, care se manifestă prin modificări de vedere și dureri oculare.
Printre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, se numără și orjeletul. Acesta e cunoscut în termeni populari mai degrabă sub numele de „ulcior” și reprezintă o infecție la nivelul pleoapelor.
Pleoapa căzută e cunoscută în termeni medicali sub numele de „ptoză palpebrală”. Aceasta se manifestă prin îngustarea fantei vizuale a unuia sau ambilor ochi, creând un disconfort estetic și funcțional.
Ambliopia este o problemă de vedere, cunoscută în termeni populari sub numele de „ochi leneș”. Această afecțiune poate apărea la un singur ochi sau la amândoi, iar studiile arată că aproximativ 3% din populație suferă de această boală oftalmologică.
Senzația de „ochi uscați” sau „ochi obosiți” se găsește, în termeni medicali, sub numele de „keratoconjunctivită uscată” sau „xeroftalmie”, și se referă la o disfuncție a filmului lacrimal.
Strabismul, cunoscut și sub numele de „vedere cruciș” sau „privire încrucișată”, e afecțiunea oftalmologică în care axa vizuală a ochilor nu este aliniată. Astfel, unul dintre ochi se abate când trebuie să privească într-un punct fix.
Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice. Aceasta se poate întâlni atât la adulți, cât și la copii sau bebeluși.
Șalazionul se manifestă prin inflamarea pleoapei superioare sau inferioare. E una dintre afecțiunile oftalmologice frecvent întâlnite, și apare în momentul în care secreția glandelor sebacee de la nivelul ochiului e blocată. Șalazionul mai poate fi întâlnit și sub numele de „chalazion”.
Degenerescența maculară presupune deteriorarea maculei și, implicit, a calității vederii centrale. Această boală nu afectează și vederea periferică, deci nu poate duce la orbire completă.
Hipermetropia afectează capacitatea de a vedea obiectele din apropiere. Este posibil să puteți vedea clar obiectele îndepărtate, dar obiectele mai apropiate, chiar cuvintele dintr-o carte, de obicei sunt nefocalizate. Hipermetropia se manifestă atunci când ochiul nu focalizează în mod corespunzător lumina pe retină (stratul sensibil la lumină din partea din spate a ochiului).
Miopia este o afecțiune care se încadrează în categoria viciilor de refracție (alături de astigmatism și hipermetropie). În termeni comuni, miopia se manifestă prin vedere încețoșată la distanță, în timp ce la apropiere nu există probleme.
Asigmatismul, la fel ca miopia și hipermetropia reprezintă un viciu de refracție. În termeni generali, afecțiunea se manifestă prin viziune blurată, neclară, indiferent de distanța la care se află obiectele, suprafețele.
Presbiopia este o afecțiune legată de vârstă, care este caracterizată de scăderea vederii la apropiere. Apare de obicei în jurul vârstei de 40 de ani.
Cataracta este o afecțiune oftalmologică, frecventă, ce determină scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței cristalinului. Studiile arată că aproximativ 50% din populație își pierde vederea din cauza acestei afecțiuni.
Cataracta este o afecțiune a ochilor destul de frecventă, care determină o scădere progresiva a vederii cauzată de pierderea transparenței cristalinului.
Retinopatia diabetică este o complicație a diabetului care se manifestă la nivelul ochilor, cauzată de niveluri ridicate de zahăr din sânge si de deteriorarea vaselor de sânge ale țesutului sensibil la lumină aflat în spatele ochiului (retină).
Retina este stratul fotosensibil aflat în profunzimea globului ocular, căptușindu-l pe interior în partea posterioară. Este o bucată de țesut neuronal, care creează o imagine bidimensională focalizată ce este transpusă într-un impuls electric neuronal ce traduce imaginea pentru a crea percepția vizuală.
Membrana epiretiniană este o afecțiune a zonei de interfață dintre partea posterioară a vitrosului și zona centrală a retinei, macula.
Corpul vitros se situează în centrul globului ocular, între cristalin și retină, și apare sub formă de „gel”. Un vitros sănătos este complet transparent permițând luminii să ajungă la retină fără probleme, obținându-se astfel o vedere clară.
Glaucomul este o afecțiune oculară cronică bilaterală caracterizată prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier.
Keratoconus este o boală degenerativă care se manifestă prin deformarea și subțierea progresivă a corneei. Apare de obicei în adolescență, afectează atât bărbații cât și femeile, și progresează până la maturitate.